Minoritati si fancy restaurant

Dupa o trezire matinala (12h50) ne-am indreptat frumos spre muzeul de etnologie si cultura vietnamiana. Extrem de frumos si de interesant in care am aflat ca sunt vreo 53 de minoritati toate cu traditiile, costumele, religiile, ocupatiile si casutele lor. Un fel de cultura chinezilor ( de altfel sunt si ei una din cele 53) doar ca de 53 de ori mai multe. Au si un fel de muzeul taranului cu reconstructie de case de diferite minoritati. Interesant insa din pacate sunt incapabila sa retin atatea nume intr-o limba atat de diferita si atatea traditii (printre care furtul simbolic al miresei la mai multi dintre ei). Atata diversitate traind in pace si armonie.
Dupa care sa ne amintim de occident, am dat peste un mall f fancy si un fel de supermarket, am fost ca cei mici la disneyland, am plecat cu de toate.
Apoi dupa o alta doza de transport in comun am fost sa mancam la un restaurant cu fitze pe o cladire cu vedere la faimosul lac din centru. Peste bun, creveti buni, carne in foi de mustar si ciuperci cu usturoi. Partea cea mai interesanta a fost un curios desert cu litchi si ce am crezut initial ca-i porumb fiert si s-au dovedit a fi seminte de nufar. Or fi ele seminte de nufar, dar tot gust de porumb fiert batran au gust, va asiguram, de la prima lingura.

Apres un reveil tres matinal (12h50) on a fait un tour au musee d’ethnologie, hyper interessant avec enormement d’infos sur leur 53 minoritĂ©s, toutes differentes et passionnantes. Faut voir leur costumes, leur croyances, leur objets et leur maisons reconstruites dehors dans la cour du musee. Puis ils vivent tous ensemble dans la joie et la bonne humeur (enfin, ca o presume mais c’est ce qu’on comprend entre les lignes). Trop beau en tout cas.
Le soir, resto plutot chic avec une belle vue et un dessert a base de graines de lotus (qui ont un tres fort gout de mais bouilli si vous vous demandez a quoi ca ressemble) et de litchi.

DSC02142_1
DSC02149DSC02172DSC02157DSC02174DSC02186DSC02193DSC02198

Culture Shock

Adaptation in English below…sort of 🙂

Scriu asta cat am curajul ca sa nu cumva sa imi gasesc scuze dupa. Si cu toata circumspectia legata de faptul ca suntem aici de doar 2 zile.

Desi nu anticipam, m-am simtit mult mai dezorientat decat as fi crezut. E drept ca am “intrat in paine” de cand am ajuns luand transportul in comun de  la aeroport si continuand sa ne ferim de a ne feri. Insa….

Ieri seara ne-am refugiat intr-un restaurant plin de europeni si ne-am bucurat ca doi copii de niste cartofi prajiti. Azi am dat peste un super market (un fel de monop crossed cu galeriile lafayette, lotte tower). Am fost bucurosi cand am gasit crema solara si ziploc bags si pijamale (dormitul in merinos nu e super comod).

Partea cealalta, cu adapatarea, exista si ea. Trecutul de strada in Hanoi este..special. Primele 2 dati te simti de parca ai face bungee jumping. Te arunci in necunoscut. Adapatarea vine f repede dupa aceea si incepi sa faci zig zag printre motociclete aproape la fel de agil ca un localnic. Street-fodul este intr-adevar excelent, curatenia inexistenta si din cand in cand pe strada te fixeaza un “random chicken”

I’ll write this while it’s still fresh and I have not found a way to rationalize it. I felt much more confused and disoriented than I expected, even after only two days here. Yesterday we crashed into a westerner filled restaurant where a plate of french fries got us ‘high’. Today we found a department store and the sight of pajamas, sunscreen and ziplocs made us giddy for half an hour. We almost bought haagen dazs 🙂

On the other side, we took public transport from the airport downtown, eat a lot of savory streetfood (just don’t look around when you eat and avoid the bathroom) and in general tried to be as local as possible. Still, culture shock after two days, I must be less adventurous than I thought:

DSC02047DSC01960
DSC02049

Bonus, poze de la vot de la Paris. Puie monta, imi vine sa le dau de baut oamenilor de pe aici de bucurie pe 16 Nov.

15190541883_fc25c9590a_k

food food fooood and… more food…si bere si egg coffee

Astazi in mare, am mancat. Am mancat si am mancat. Am facut un tur cu street food, adica gustat diferite feluri de mancare traditionale facute pe strada. Vreo 3h30 de mancare si vreo 5-6 feluri de mancare, 2 deserturi, o bere si o cafea cu ou. Apoi dupa atatea ore de mers, am facut in diagonala muzeul de istorie care desi are lucruri foarte frumoase, n-are aproape nici o explicatie intr-o limba cunoscuta si aproape la fel de putine in vietnamiana. Are si o sectiune despre istorie recenta, un pic romantata si pusa in perspectiva comunismului. Apoi pentru ca nu am mers destul ne-am plimbat vreo 2-3 ore pe strada matasii si am cautat un tricou de dormit pentru Mihai (indelung, fara sa gasim. In fine, a gasit cateva “armani” si “k klein” dar nu chiar pe gustul lui si nu din cauza “marcii” cat mai degraba ca nu vroia cu vreun model :p).
Mica pauza pe marginea lacului si apoi, de ce nu, sa mancam ..iar. Si Mihai care credea ca o sa slabim in vacanta asta, cred ca o sa avem ceva probleme de marimi la haine.
Ah si am aflat bunele maniere la masa in vietnam, cum sa zicem delicios, multumesc, buna ziua si la revedere. Si ghiciti ce se serveste la cafea si se arunca pe jos dupa ce se mananca? Un bol mare de…seminte 😉

Aujourd’hui en gros on a mangĂ©. Beaucoup. Tour de street food pendant plus de 3 heures. Pas mal de plats delicieux en ignorant le fait que ca soit du street food. Eeeet on a ramenĂ© nos propres baguettes aujourd’hui apres avoir vu la facon de laver les leurs. Limiter un peu les risques de passer nos jours avec du tiorfan. On en a peut etre pas assez pour deux et plusieurs episodes.
Musee de l’histoire ou on a appris que le francais etait l'”envahisseur” et le mechant et que le communiste est un hero innĂ©. Puis la rue de la soie avec bcp de “soie” chinoise.Puis on a encore mangĂ© bien sur. Quelques kilos deja en route.
Sinon apres on a encore mangé

DSC02054DSC02118 DSC02109

DSC02076

DSC02129DSC02066Mentiune peciala pentru Cami : LA MULTI ANI!!!
DSC02087

I can’t get no…

Si daca cristina doarme, e randul meu care am fost infrant de jetllag.

Vietnam airlines, a blast from the past. Ieftini insa scaune si entartainment system din anii 90.

La aeroport, recomand, fara caldura insa, autobuzul 17 pt o experienta autentica. Asta sau direct taxi, microbuzele pleaca cand vor ele si te poti trezi platind de 2-3 pretul altora. De baza, pretul este 40000 VND insa ni s-a propus 3 dolari direct 🙂

Hanoi este un furnicar de scootere. Cum zicea Cristina, primele 2 dati cand treci strada ai impresia ca faci bungee jumping. Dupa devine surprinzator de natural. Mancare buna (igiena indoielnica) si o oaza de pace la Nola Cafe (++ recomandat)

English resume: Vientam airlines is cheap but dated. At hanoi airport, prefer the public bus or expensive taxi, the minivans leave only when full and can charge you 3 times the official price of 40000vnd. In hanoi, try not having a heart attack the first two times you cross the street and then you’ll be fine. When the polution, the noise and the chaos got to you, find cafe nola and get away for a while. Focus on your food, not your surroundings 🙂

Today, street food tour and museums.

depart et premier jour au Vietnam

DSC01960 rotated

Plecat pic in intarziere spre aeroport dar zbor ok. Dupa 11 zbor si multe filme, aeroportul din hanoi, o experienta in ea insasi. Un fel de Bucuresti cand taximetristului ii sticlesc ochii in aeroport dupa turistul pierdut si credul. Dupa schimbat de microbuze, negocieri infructuoase ( conduse de Mihai intr-un mod foarte constiincios ) am luat autobuzul public, un fel de autobuz intre Cucuietii din deal si cei din vale si la fel de plin ca un 300 dimineata in Piata Victoriei. Oricum, fun, noi am prins locuri ca ne-am urcat la capat. Apoi circulatia trebuie vazuta, nu exista reguli, nu exista sensuri, nu exista prioritati… Exista ceva semafoare in sensul rosu la pietoni e sinucidere, verde iti faci cruce incerci si navighezi intre toate motocicletele si masinile si bicicletele si tuk tucii care trec la fel de bine pe rosu ca pe verde. Fara nici o exagerare. Bineinteles iese o cacofonie ingrozitoare de claxoane, motoare si tipete de semnalizare. Mihai s-a refugiat intr-o cafenea pe la 17h ca sa faca pauza de zgomot si poluare.

Apoi mancarea facuta direct pe strada in bidoane de plastic si fara prea multe chiuvete prin preajma ( nici frigiderele nu par sa foloseasca la ceva ca nu prea am vazut). In schimb dupa ce te risti macarea e buna buna…dc ignori unde cum si cu ce mananci.

Par asa o mare familie in strada, pe strada ca la ei acasa, doamna de la informatii la aeroport se coafa intr o oglinda intoarsa in timp ce ne vorbea,etc.

Mai dam detalii, mai avem de dormit. Cred ca n-am scris chiar tot si la fel si in franceza dar mai invatam pt data viitoare.

Puis arrivĂ©e Ă  Hanoi. Ça c’eeeest…special. On se fait interpeller 10 fois, on voit un badge “officiel” pas tres officiel mais tant pis, on prend, rien d’autre en vue. On se decide pour un mini bus, on se rend compte en plus que le monsieur a dit des pris differents Ă  chaque personne. 40 min d’attente pour partir vers la ville, on est 9 mais il en manque 4 pour remplir le mini bus, ils sont tous francais donc on parle entre nous pr faire la ‘revolution’ et faire semblant de partir. Bizarrement ca marche pas, ils s’agitent ils nous demandent plus d’argent pour partir tout de suite. On change de minibus 2 fois, meme histoire, ‘on part tout de suite’ = 35 minutes. Bref, on se decide pour le bus local 17, 6 fois moins cher mais ‘vetuste’ ( au moins) et bondĂ©. On met trees longtemps, on est les seuls blancs mais on s’amuse, plutot sympa. Bcp bcp de motos, par de regles, chargĂ©s, chaos sur la route.

Encore mieux une fois arrivĂ©s Ă  Hanoi, faut traverser la route,n’importe laquelle, petite ou grande. Feu vert ou rouge veut rien dire, en gros rouge pieton veut dire hors de question c’est du suicide mais on a dĂ©jĂ  vu faire les locaux comme des pros.. Vert veut juste dire, c’est maintenant ou jamais faut naviguer entre les motos voitures, continue sur une trajectoire previsible et ca ira peut etre. Ca fait bizarre les 2 premieres fois surtout que t’es poursuivi partout meme apres avoir traversĂ© (trottoir inondĂ© par les motos) dc tu marches sur la route… Mais apres , comme un poisson dans l’eau, mĂȘme pas peur. Au fait ils arrivent Ă  avoir un systeme sans rĂšgle ou tout le monde circule en mĂȘme temps n’importe comment qui a l’air d’etre un peu en equilibre. On a pas vu de blessĂ© 😉 assez fascinant.

Tout aussi facinant… Le bruit incroyable, pour de vrai, klaxons en continu, pollution comme nulle part ailleurs jusqu’ici. Autre chose, la cuisine improvisĂ©e Ă  tout coin de rue, conditions d’hygiene resto et cuisines qui ferait tomber par terre tout copain de pasteur. Apropo de ca, on s’est lancĂ© direct dans un dĂ©fi tourista ou tiac dĂšs le 1er jour avec nos choix de restos ( bons avis sur tripadvisor mais faut manger les yeux fermĂ©s).

Sinon les gens trĂšs cool, ils se coupent les cheveux dans la rue a cĂŽtĂ© de la dame fait a manger  fait qui parle a l’autre qui repare sa roue de vĂ©lo au milieu du trottoir Ă©galement. On dirait une grande famille qui vie dans la rue. Ils ont l’air quand mĂȘme un peu moins cool et moins polis pr l’instant avec les touristes et comme disait quelqu’un ‘ils ont l’air d’en vouloir beaucoup Ă  ton argent’.

Assez pour l’instant, besoin de somm….zzzz…