Suntem in intarziere si am vazut atatea minunatii incat ne grabim sa scriem despre ele 🙂 Nici macar nu vom pomeni deocamdata despre condus in Noua Zeelanda.

We’re late with our posts and we’ve seen so many wonderful things that we must hurry and write about them. We’re not even going to mention kiwi driving for now 🙂

Apa, apa si multe insule. Plimbari lenese, o zi de sailing in acest regat al apei in nordul insulei de nord si cultura Maori. Natura, istorie cultura si relaxare.

Water, water everywhere and lots of islands. Lazy walking on the shore and a day sailing in this water kingdom up north and Maori culture. Nature, history culture and chilling out.

Pentru fanii adevarati ai Stapanului Inelelor ( filmul mai ales, in postul asta), am cateva poze sa va incalzeasca inima ( si sa uitati dezamagirea ultimelor filme cu the hobbit). Am vazut ‘the shire’, cu ochii nostrii, e in ferma de vite si oi a unui fermier de langa Matamata. Ceva mai putin impresionant decat ma asteptam, dar frumos totusi. Plus, am primit bere gratis facuta de ei la ‘the green dragon’, am mancat o placinta de carne minuscula dar extrem de gustoasa langa semineu in timp ce Mihai studia caietele vechi puse ca decor dar pline de bilanturi de economie ( interesant pentru el, pare-se). In afara de asta, uzina de turisti, dar totusi un pic magic pentru fanul din mine.

Hobbiton. Pour ceux qui ont pas reconnu le mot, on parle de l’endroit ou ils ont filme une partie du Seigneur des Anneaux (filmé partout en Nouvelle Zelande d’ailleurs). ‘The shire’ ou ‘Comté’. Ca se trouve dans une ferme de moutons et vaches d’un fermier de Matamata (Alexander). C’est assez petit mais c’est vert et rempli de maisons d’hobbits. Dommage,il n’y a pas une qui soit meublée. Mais ‘the green dragon’, ‘le bar local’, est joliment decoré. En plus on a eu de la biere, de la ‘beef ale pie’ et on a pris plein de photos.

Casa lui Baggins / la maison Baggins

Casa lui Sam si Rosie / la maison de Sam et Rosie

Green Dragon


Una dintre actrice se pare / une des actrices il parait

Copacul de petreceri / l’arbre de fetes

Ii spun ca noi am vizitat Nepal, India si Thailanda in ultimele 30 de zile. Cu un zambet larg si o naturalete curioasa ma intreaba care “noi”. Ii arat in spate spre Cristina si ii face semn amabil sa vina si ea la ghiseu. Suntem la vama in Auckland si, inca buimaci dupa mai mult de 24h de transporturi, ne inventariem toate felurile de mancare, noroi si echipament pe care le aducem. Welcome to New Zealand. Pana la urma a trebuit sa scapam doar de un borcanas de miere. Apoi autobuz de la aeroport, 20 de minute pe jos si suntem cazati.

Auckland ne-a primit cu de toate: nori, ploaie, soare dar mai ales zambete si amabilitate, un pattern care se tot repeta in Noua Zeelanda. Kiwis are nice!

Ne-am plimbat, am admirat arhitectura, arta si istorie, am inghitit in sec la preturi. Noua Zeelanda a facut asta mai usoara despartirea de Asia. As putea trai in orasul asta relaxat, zambitor si inconjurat de ape.

We tell him we visited Nepal, India and Thailand in the last 30 days. With a wide smile and a curious matter of fact manner he asks me: “which we”. I point to Cristina and he waves her to the counter. We are at customs in Auckland and, still groggy after more than 24h of travel, we’re listing all types of food, nuts, berries and dirt we might be bringing in. Welcome to New Zealand. In the end we only gave up a honey jar. One bus ride, 20 minutes walking and we have our room in downtown Auckland.

The city greets us with its kiwi spirit: clouds, rain, sun and most of all smiles and kindness, a pattern we’ve seen repeated elsewhere in New Zealand since.

We walked around, admired the architecture, art and history, tried to get used to the new prices. New Zealand made leaving Asia easier. I could live here in this water bound, smiling, chill city.

We’re in New Zealand, but a “small reminder” from Nepal

Andrei numara determinat scarile. La 3500, numarul promis cand am inceput, declara senin ca va ramane acolo. Mai sunt doar cateva zeci pana la cabana unde ne asteapta un dus cald, ceai si o terasa cu vedere.

Intr-o ora soarele a apus si frigul incepe sa ne intre in oase….si in camere. Mancam prea mult, ne bucuram de caldura si apoi ne facem curaj pentru dormit: sac de dormit, patura, patura. Ne iese treaba, adormim pana a doua zii la 7.

Muntii si-au dat jos norii si se arata. Mancam cu gatul stramb si privirea in sus. Dupa masa pornim la drum. Alte scari, porteri ce cara de toate, de la corturi la lazi frigorifice, se opresc sa cante si danseze. Drumul trece prin padure. Ne oprim la o cafea, destul cat sa se apropie ceva norii de ploaie amenintatori. Azi nu avem decat 4h de trek asa ca ii dam bice sa ajungem inaintea ploii. Dupa 4 ore jumate suntem la Ghorepani si suntem recompensati cu 2 camere cu vedere peste vale si Anapurna. Incepe ploia si noi suntem la caldura si uscat. Bem ceai, jucam carti, încercăm branza de yak(se va adeveri a fii de vaca) si ne pregatim pentru maine, vom vedea rasaritul pe Poon Hill.

Trezirea la 5 dimineta, azi vedem rasaritul. Fara bagaje (phew) plecam spre varf la 5:15. Urcam, urcam, urcam. Mai stam sa ne odihnim si mai urcam. O ora de trepte pentru a ajunge la 3200m de unde vedem cum soarele se catara incet pe versantii de 8000m ai Anapurna Sud. Peisajul merita: in stanga muntii acoperiti de zapada si varfuri de 8000m, in dreapta o patura de nori deasupra vaii pe care am lasat-o in urma zilele trecute. Ne luam ceaiuri la cana de metal si incepem sa dam ture pe platou ca bezmeticii. Poze peste tot, zambim confuz si in general ne bucuram cat sa ne justificam o ora de trepte la 5 dimineața.

Coboratul e mult mai lejer si dupa ce ne indopam ca niste purcelusi pornim spre Tadepani la ora 9. Sus, sus, sus pe celalalt versant pana la 3165 de metrii unde ne oprim pentru suflu si poze. Urmeaza apoi inca 2 ore de coborat printr-o padure sufocata de flori mari si rosii, urmand un rau fara nume tot mai adanc intre munti. Ma simt mergand prin padurea fermecata: culori, miros de munte, sunetul raului. E ziua mea preferata, e partea mea preferata. Ne oprim pentru pranz (cartofi prajiti si momos) si apoi mai coboram putin inainte de a ne regasi vechiul prieten, scarile: o ora de scari pana sus. Ajungem. Incepe ineluctabil ploaia. Suntem inautru la cald, ne continuam wistul (andrei castiga la 0), mancam si iar ne culcam la cel tarziu 9.

A doua zii vedem fara sa planificam rasaritul. E normal cand te culci la 8:30. Muntii sunt iar impresionanti: ne spunem ca in urmatorul trek vom tinti mai sus. Mancam (v-ati saturat?) si pornim spre Ghandruk. 3 ore relativ usoara, simțim cum ne apropiem de sfarsit. Valea din stanga pare sa nu se termine. In spate lasam Anapurna. Ajungem la pranz si iar ploaie. Ne facem curaj sa exploram in jur doua ore si putin dupa si prin ploaie. Scari peste tot. Cam toti incepem sa ne resimtim: muschi, genunchi, glezne. Ramanem in Ghandruk peste noapte.

Andrei si Oli vad rasaritul si azi. Plecam la 8, facem pauza o ora si la 1:30 suntem la masina.  Am terminat Poon Hill Trek, cam 50km. Maine iar ne trezim la 4:50, pentru Tibetan Encounter.

Bonus rounds: Fooling around