The hill

We’re in New Zealand, but a “small reminder” from Nepal

Andrei numara determinat scarile. La 3500, numarul promis cand am inceput, declara senin ca va ramane acolo. Mai sunt doar cateva zeci pana la cabana unde ne asteapta un dus cald, ceai si o terasa cu vedere.

Intr-o ora soarele a apus si frigul incepe sa ne intre in oase….si in camere. Mancam prea mult, ne bucuram de caldura si apoi ne facem curaj pentru dormit: sac de dormit, patura, patura. Ne iese treaba, adormim pana a doua zii la 7.

Muntii si-au dat jos norii si se arata. Mancam cu gatul stramb si privirea in sus. Dupa masa pornim la drum. Alte scari, porteri ce cara de toate, de la corturi la lazi frigorifice, se opresc sa cante si danseze. Drumul trece prin padure. Ne oprim la o cafea, destul cat sa se apropie ceva norii de ploaie amenintatori. Azi nu avem decat 4h de trek asa ca ii dam bice sa ajungem inaintea ploii. Dupa 4 ore jumate suntem la Ghorepani si suntem recompensati cu 2 camere cu vedere peste vale si Anapurna. Incepe ploia si noi suntem la caldura si uscat. Bem ceai, jucam carti, încercăm branza de yak(se va adeveri a fii de vaca) si ne pregatim pentru maine, vom vedea rasaritul pe Poon Hill.

Trezirea la 5 dimineta, azi vedem rasaritul. Fara bagaje (phew) plecam spre varf la 5:15. Urcam, urcam, urcam. Mai stam sa ne odihnim si mai urcam. O ora de trepte pentru a ajunge la 3200m de unde vedem cum soarele se catara incet pe versantii de 8000m ai Anapurna Sud. Peisajul merita: in stanga muntii acoperiti de zapada si varfuri de 8000m, in dreapta o patura de nori deasupra vaii pe care am lasat-o in urma zilele trecute. Ne luam ceaiuri la cana de metal si incepem sa dam ture pe platou ca bezmeticii. Poze peste tot, zambim confuz si in general ne bucuram cat sa ne justificam o ora de trepte la 5 dimineața.

Coboratul e mult mai lejer si dupa ce ne indopam ca niste purcelusi pornim spre Tadepani la ora 9. Sus, sus, sus pe celalalt versant pana la 3165 de metrii unde ne oprim pentru suflu si poze. Urmeaza apoi inca 2 ore de coborat printr-o padure sufocata de flori mari si rosii, urmand un rau fara nume tot mai adanc intre munti. Ma simt mergand prin padurea fermecata: culori, miros de munte, sunetul raului. E ziua mea preferata, e partea mea preferata. Ne oprim pentru pranz (cartofi prajiti si momos) si apoi mai coboram putin inainte de a ne regasi vechiul prieten, scarile: o ora de scari pana sus. Ajungem. Incepe ineluctabil ploaia. Suntem inautru la cald, ne continuam wistul (andrei castiga la 0), mancam si iar ne culcam la cel tarziu 9.

A doua zii vedem fara sa planificam rasaritul. E normal cand te culci la 8:30. Muntii sunt iar impresionanti: ne spunem ca in urmatorul trek vom tinti mai sus. Mancam (v-ati saturat?) si pornim spre Ghandruk. 3 ore relativ usoara, simțim cum ne apropiem de sfarsit. Valea din stanga pare sa nu se termine. In spate lasam Anapurna. Ajungem la pranz si iar ploaie. Ne facem curaj sa exploram in jur doua ore si putin dupa si prin ploaie. Scari peste tot. Cam toti incepem sa ne resimtim: muschi, genunchi, glezne. Ramanem in Ghandruk peste noapte.

Andrei si Oli vad rasaritul si azi. Plecam la 8, facem pauza o ora si la 1:30 suntem la masina.  Am terminat Poon Hill Trek, cam 50km. Maine iar ne trezim la 4:50, pentru Tibetan Encounter.

Bonus rounds: Fooling around