Pentru o descriere bogata si plina de detalii Cristina are mult mai multa energie decat mine.

Am plecat din Hanoi vineri seara indreptandu-ne plini de încredere spre gara din Hanoi. Doua locuri la vagonul de dormit Fraxipan. The best of the best pt hanoi sapa. Gândaci veseli in compartiment si viteze personalului București Calafat la ora de vârf. Pe scurt, ras nervos si 2 ore întârziere. Ajunși la Lao Cai, am luat un microbuz care a reușit sa moara dintr-o panta de am panicat cu toții ca o luam la vale. Cu un efort comun am reușit sa repornim ca sa ajungem la sapa după 2h.

O sa sar direct la zilele de ieri. 2 zile de treking si homestay in comunitatea H’mong. Peisaje superbe, oameni primitori si mult, mult, mult alcool de orez. Am nimerit la o nunta H’mong si aparent purtam noroc așa ca a trebuit sa bem. Peste tot. Multe paharele, la ora 12 sub soare. Un fel de rachie de orez pe la 25 de grade. După vreo 6-7 pahare eram numai bine de continuat trekul.

Noapte la sora ghidei noastre dintr-un alt sat. Oameni iar foarte primitori. Insa si vizibil extrem de saraci. Case din lemn fara camere propriu-zise, foc dintr-o vatra deschisa(si gătit la foc tot timpul), orez de 3 ori pe zii(deși pentru noi carne, tofu, varza). Povesti frumoase(tradiții, copii) si mai puțin frumoase(alcoolism, abuzuri, sărăcie).

Restul sunt pozele