Bagan

In urma cu temele, dar revenim cu o noua transmisie despre Myanmar. In episodul de azi, Bagan.
Imaginati-va o campie intinsa cat vedeti cu ochii, plina de drumuri de nisip, agricultura si copaci rasfirati, un rau pe o parte, un sir de munti nu prea inalti pe deschiderea cealalta. Acum imaginati aleator, multe (cam 3000-3500) temple, pagode si stupas, albe, din caramida rosie sau galbui, de diferite dimensiuni de la cea mai mare la cea mai mica, majoritatea de pe la 1100 AD altele mai noi, unele prabusite altele in stare buna altele ‘restaurate’ fantezist dupa ‘normele’ locale, unele cu domuri sau turnuri aurite dar toate cu un smoc de clopotei cantatori la vant in varf. Din cand in cand ‘monotonia’ este rupta de un sat cu nume pompos ( ‘Old Bagan’, ‘ New Bagan’ care arata la fel de prabusit si satesc ca si primul ) sau cu nume mai local si de 2 strazi principale care traverseaza regiunea ( pline de gauri, unde e mai sanatos sa mergi pe fasia de pamant de langa drum). Acum puneti cateva masini, motociclete si turisti pe e-bikuri ( scootere limitate la maxim 20 km/h) sau biciclete. Mai lipsesc doar turistii in ciorchini pe cate un templu la apus si rasarit si cele cateva temple iluminate noaptea. Daca imaginea voastra seamana cu pozele de mai jos, trimiteti adresa la redactie si castigati o carte postala cu maicutze budiste myanmareze, prima oara cand vedem maicute in toata Asia. Dragutze, roze dar care nu pot atinge iluminarea inainte de a se reincarna barbat.
Pentru lucruri mai serioase, Baganul a fost frumos. E placut sa te plimbi cu scooterul, sa faci drifting involuntar la 10 km/h in nisip, sa te bucuri de o coca cola adapostit de caldura soarelui sau drept recompensa pentru munca grea inainte de apus, sa asculti zecile de mii de clopotei veseli in vant, sa te minunezi la atatea imagini de Buddha diferite si la atatia credinciosi veniti sa se roage la orice ora, sa te plimbi singur la 7 dimineata in temple, sa admiri picturi vechi de sute de ani si unele scrijelite mai timid si neindemanatic recent pe deasupra, sa te minunezi la zambetul pasnic al statuilor gigantice, sa astepti minim 40 minute sa ti se serveasca masa in timp ce-ti sorbi ceaiul cu menta si lamaie, sa zici de zeci de ori ‘ nu multumesc ‘ vanzatorilor de suveniruri ( ok, poate nu asa placut pentru ultimele doua dar, parte din peisaj). Parte din peisaj si pana la scooterul lui Mihai si intorsul doi pe al meu la 10 km/h, inainte sa descopar ca defapt, singura pe el, am chiar viteze si ating limita fenomenala de 20km/h chiar ceva mai mult. E mai greu sa te prinzi ce i un buton verde scris in chineza de care ti s-ar fi zis sa nu te atingi (nu ca eu as fi auzit instructiunile). E-bikul chinezesc seamana cu un pom de craciun, totul este semnalizat pe bord in leduri rosii aprinse sau nu, deasupra unor caractere chinezesti. Foarte practic.
In concluzie, Bagan, as mai venii.