Chau Doc

Chau Doc e un oras gen Alexandria, dar aproape de granita. Daca esti turist in delta Vietnamului si vrei sa treci in Cambogia, de obicei treci prin Chau Doc.
In afara de pozitia avantajoasa, orasul n-are mari atuuri, cel putin pe hartie. Am stat totusi 3 nopti.
In prima zi am ajuns seara, l-am vazut de noapte si a fost primul loc din Vietnam in care lumea ni s-a parut agresiva si gata de orice exagerare ca sa scoata banii ( “Tra Su? Very far, 5 hours, my motocycle is better”, explicatie la ‘oficiul de turism’) Tra su e abia la 25 de km.
A doua zi ne-am decis ca mergem cu autobuzele locale si ne descurcam altfel decat cu tur la 30-40 euro. Dupa o reperare prealabila a statiei de autobuz si un super plan cu pixul al fiului proprietarului de unde am stat, ne-am asezat devreme la asteptat, nestiind in cat timp daca o sa treaca si dc e numai al nostru. A venit destul de repede, oamenii dinautru se uitau la noi cu ochii mari si s-au implicat toti cu mainile si vorba sa ne ajute. Cu vorba in stilul daca tip in vietnameza intelegi mai bine decat daca vorbesc normal..in vietnameza. F fun, oamenii caldurosi si super zambitori. Controlorul s-a dat jos cu noi sa ne urce in urmatorul autobuz pt noi. In al doilea tot atractie am fost. Nu ne-au uitat nici aici si ne-au zis cand sa coboram. Dupa 2 autobuze si mult drum in ritmul melcului, mai aveam de mers pe jos 3 km in soare. Un nene cu motocicleta s-a tot tinut dupa noi si a tot oferit pret mai bun ca pana la urma am mers 3 pe bicicleta cu el… Dupa ce ne am oprit sa si recupereze Mihai palaria luata de vant. Iata-ne in sfarsit ajunsi la Tra Su
Tra Su Bird Sanctuary este o padure cu picioarele in apa, rezerva naturala in pare pentru f multe specii de pasari. Am ajuns la prqnz, nu in orele ideale pentru reperat pasari, am vazut totusi cateva dintre care un pui cazut din cuib. Frumos si liniste si iarba pe apa de parca ai putea merge pe ea.
La intoarcere am luat motocicleta ( a mea cam inclina spre dreapta, un fel de dacie veche si neingrijita) apoi autobuz iarasi. Ne-am facut prieteni cu femeile in varsta, ne-au intrebat prin semne daca suntem impreuna, am ras.
A doua zi am fost cu bicicletele la sam mountain ( pe drum am descoperit ca daca visezi sa ai flamingos, poti sa ti vopsesti ratele in roz). Muntele in el insusi are nimic impresionant. Ce mi-a placut e ca in varf batea un vant infuriat de abia stateai in picioare pe margine. Se chinuia sa smulga vegetatia crescuta cu munca pe copaci de parca avea ceva conturi de reglat.
Pe drumul de coborare ne-am indreptat fara chef spre temple.Obositi de la urcare si facand supra expunere de temple, abia am urcat spre cel mai mare. Bine am facut. Un templu budist,linistit, in care pacea plutea impletita cu fumul betigaselor arse pentru ofrande. Cu vantul care facea sa sune clopoteii si cantecele budiste care rasunau incet pe fundal in linistea si lipsa oamenilor care sa perturbe locurile, m-am simtit..diferita. Mai aproape,mai impacata. Un sentiment indescriptibil. Un templu sus pe colina, ascuns de ochii lumii, in pace si armonie.
O ultima zi in Vietnam, memorabila. Si sa nu uitam faimoasa tarte tatin de la sfarsit, un pur deliciu. Vietnamienik fac super mancare dar nu par sa se priceapa la deserturi. Dupa o luna de sugar craving, tarte tatin cu inghetata de scortisoara a fost ca si cum abia descopeream deserturile si incepeam direct cu un meilleur patissier de France. Buna tarta, nu gluma.
Si asa s-a incheiat ultima zi si seara in Vietnam. Desi ca sa fim mai precisi, s-a incheiat pe terasa hotelului cu un pahar de lichior de caise pentru mine, un whisky pentru mihai si o tableta cu un film.