Cusco Market
Peruvian markets are colorful affairs. Outside wishful gamblers gather around a makeshift roulette, teenagers mistreat fusball tables and kids send a football straight into the soup of some unlucky guy.
Inside, all colour starting with the attire and continuing with vegetable, fruit and juices then cheese, spices and herbs (and coca), flowers, shampoo and the occasional underwear. The Inca rainbow in a more modern interpretation.
Interspersed or somehow separated, a food court of local grandmas dishing out local soup and “trucha” for market goers.
Yo
Intrebat care a fost preferatul meu, dupa o intensa dar scurta arheologie interioara, am raspuns cu surprinzătoare incredere Yosemite. N-au contat destul nici mica avere pe care am dat-o pe 2 nopti in parc si nici vremea ploioasa din prima zi si mohorata dintr-a doua. A treia zi a fost glorioasa, Cristina si-a descoperit puternicele calitati artistice si eu am redescoperit cat de mult ma atrage apa indiferent de temperatura(11-13C). Totul sub un soare ce a schimbat complet paleta gri din zilele precedente.
Pe partea pozitiva, desi incantat de efortul nostru in treking – 8 ore total, 1000 de metrii de denivelare, padure si peisaje incredibile, cum ziceam, desi a contat toata povestea asta, nu e ce m-a hotarat.
Ce m-a marcat de la inceput a fost masivitate, orizontul lung, cele 2 locuri la o zi intreaga de mers, unde odata ajuns esti calare pe nori la propriu si unde te poti aseza pe marginea lumii, anonim, zambind peste tot si toate ce au devenit doar fundal pentru locul si momentul in care esti: El Capitan si Half Dome. De data asta i-am vazut de departe.
Bonus, in drum spre Yosemite am trecut prin Sequioa National Park si, pe langa noii prieteni ai Cristinei, am dat nas in nas cu ursul.
Tuit
Some quicker updates here: https://twitter.com/mihaiasm
Bryce Canyon
Salutare salutare! Raluca aici. Impreuna cu Andrei, ma numar printre norocosii care au putut sa ia un pic parte la aventura “doi si lumea”, devenita pentru o saptamana “4 si canioanele”. Si pentru ca postarea pe blog face parte din experienta, azi e randul meu sa va povestesc despre Bryce Canyon.
Bryce e un loc inedit, munte dupa inaltime (2400m), dar care ne-a tot dus cu gandul la mare, caci la un moment dat prin copaci era plin de cicade galagioase. Iar “Hoodoos”, formatiunile de acolo, par a fi turnuri ale unor castele de nisip uriase. Pe de alta parte, teoretic vorbind, Bryce nu cred ca e desert, dar nici vreo urma de parau nu am vazut pe acolo. Totusi, niste copaci se chinuiau sa creasca in cele mai improbabile locuri.
Dintre toate canioanele pe care le-am vazut, Bryce a fost cel mai putin turistic si ca atare mi-a priit cel mai mult. Ne-am plimbat pe Peek-A-Boo (m-a amuzat mult numele :D), am vazut Wall Street, Wall of Windows si gradina reginei. Pe drumul de intoarcere ne-am asezat cu totii pe o bancuta si cred ca aratam noi intr-un fel, ca o doamna care trecea pe acolo s-a oferit din senin sa ne faca poza. Probabil ca i-a fost drag de noi cand ne-a vazut cat de bine eram impreuna 🙂
Una din atractiile locului este plimbarea organizata lunar de rangeri noaptea la lumina lunii pline. Participantii sunt alesi in urma verificarii incaltarilor si a unei trageri la sorti, organizata cu vreo 5h inaintea plimbarii. Si pentru ca ne-am simtit norocosi sa ajungem acolo chiar cand e luna plina, am zis ca vrem si noi. Asa ca am mers intins de la Page la Bryce, fara pauze pe drum, ca sa ajungem la timp la loterie. Primele emotii au fost la testul de incaltari, dar la a treia tentativa am reusit sa convingem rangeritele sa ne lase sa participam la loterie. Si culmea, ne-au si tras la sorti! Lucky lucky am zis noi. Doar ca la ora plimbarii, afara ploua cu galeata si s-a anulat totul 😐 Dar aflasem ca putem merge si singuri a doua zi, daca era sa fie vreme buna. Doar ca si a doua zi spre seara au venit norii. Da ce te faci ca dorinta ramasese. Si pe la 11 noaptea, dupa ce eram deja cu totii-n pijamale, am vazut cum iese luna dintre nori. Si ca prin minune in 2 minute eram cu totii in masina, sa vedem canionul la lumina lunii. Plimbare nu am mai facut, dar macar l-am vazut si i-am facut o poza.
Salut à tous! Raluca au clavier. Avec Andrei, on compte parmi les chanceux qui ont pu joindre l’aventure “deux et le monde”, devenue pour une semaine “quatre et les canyons”. Et parce que écrire sur le blog fait partie de cette expérience, aujourd’hui c’est mon tour de vous parler de Bryce Canyon.
Bryce est un endroit inédit, montagne selon l’altitude (2400m), mais qui nous a fait penser à la mer: dans les arbres il y avait plein de cigales qui chantaient et les “Hoodoos” (les formations spécifiques du lieu), ressemblaient aux tours des châteaux de sable, mais en 1000 fois plus grand. D’autre part, théoriquement Bryce n’est pas en désert, mais il y a pas le moindre ruisseau non plus. Malgré ca, quelques arbres essayent de pousser dans les endroits les plus improbables.
Parmi tous les canyons qu’on a vu, Bryce est le moins touristique et du coup c’est celui que j’ai pu “savouré” le plus. On a fait la rando Peek-A-Boo (ce nom m’amuse toujours :D), on a vu Wall Street, Wall of Windows et Queen’s Garden. Lors de la dernière montée, on s’est assis tous les 4 sur un banque, et je sais pas de quoi on avait l’air, mais une dame qui passait par la s’est portée volontaire pour nous prendre en photo (i.e. sans qu’on le lui demande) 🙂 Je me dis qu’elle a pu voir la belle harmonie qu’il y avait entre nous et que ca l’a inspiré.
L’une des attractions locale est la rando au claire de la pleine lune, organisée une fois par mois par les rangers. Les participants sont choisis suite au contrôle des chaussures et au tirage au sort, organisé 5h avant la randonnée. Et parce qu’on s’est senti chanceux d’être la pile-poil le jour ou il fallait, on s’est dit qu’il faut tenter le coup. Donc on a fait Page-Bryce sans arrêt, pour arriver à temps au tirage au sort. Premiers émotions lors de la vérifications des chaussures, qui ont finalement été approuvées au troisième essai 😀 Et puis, coup de chance, on a été tiré au sort! Lucky lucky, cris de joie, mais au moment de commencer la rando il pleuvait des cordes et tout a été annulé 😐 Sauf qu’on avait appris qu’on pourrait la faire seuls le lendemain, si le temps nous permettait. Mais le deuxième jour pareil, de la pluie le soir… Pourtant, le désir était encore la, et vers 23h on voit la lune sortir des nuages. Et comme par magie, dans 2 minutes on était tous dans la voiture pour aller voir le canyon de nuit. Rando on pouvait plus faire, mais au moins on l’a vu et on a pu prendre quelques photos 🙂
La masa, iarasi
Dupa un autobuz de noapte, 3 ore de somn si o pauza la ciocolata artizanala cu cacao local dar talent belgian, iata prima oprire la masa in capitala gastronomica a Peru-ului : rocoto relleno (ardei iuti umpluti locali) si steak de alpaca.
Arequipa, la capitale gastronomique du Peru. Rocoto relleno et steak de alpaca.
Recent Comments