Intrebat care a fost preferatul meu, dupa o intensa dar scurta arheologie interioara, am raspuns cu surprinzătoare incredere Yosemite. N-au contat destul nici mica avere pe care am dat-o pe 2 nopti in parc si nici vremea ploioasa din prima zi si mohorata dintr-a doua. A treia zi a fost glorioasa, Cristina si-a descoperit puternicele calitati artistice si eu am redescoperit cat de mult ma atrage apa indiferent de temperatura(11-13C). Totul sub un soare ce a schimbat complet paleta gri din zilele precedente.

Pe partea pozitiva, desi incantat de efortul nostru in treking – 8 ore total, 1000 de metrii de denivelare, padure si peisaje incredibile, cum ziceam, desi a contat toata povestea asta, nu e ce m-a hotarat.

Ce m-a marcat de la inceput a fost masivitate, orizontul lung, cele 2 locuri la o zi intreaga de mers, unde odata ajuns esti calare pe nori la propriu si unde te poti aseza pe marginea lumii, anonim, zambind peste tot si toate ce au devenit doar fundal pentru locul si momentul in care esti: El Capitan si Half Dome. De data asta i-am vazut de departe.

Bonus, in drum spre Yosemite am trecut prin Sequioa National Park si, pe langa noii prieteni ai Cristinei, am dat nas in nas cu ursul.