Ne pregatisem mental pentru o tornada. Ni se spusese ca Ho Chi Min City(Saigon de acum) este un fel de Hanoi la cub, trafic mai infricosator, mancare si locuri de mancare mai insalubre, oameni mai inghesuiti.

Am ajuns la aeroport dupa 1 ora de zbor de la Da Nang. Zborul, o alta aventura. Dupa decolare, Cristina isi scoate telefonul. Panicata, vecina din stanga mai sa i-l smulga din mâna facandui semn ca nu are voie. Panica mare. In fata vecinului din dreapta un pusti decide sa isi incline scaunul. Vecinul nu e de acord si peste scaun ii ‘explica’ acestuia dorintele lui.

Aterizare, aeroport, autobuz spre centru. Spre deosebire de Hanoi periferia aeroportului pare moderna, curata. Nici o gaina sau vreun catel. Traficul aglomerat dar nimic deosebit fata de Hanoi. Eu care am suferit de haosul de la hanoi incep sa ma relaxez. Autobuzul,  deja plin ochi, ajunge la Ben Thanh market si al lui cunoscut sens giratoriu. Il traversam ca doi adevarati profesioniști. Experiența de Hanoi se vede. Ajungem in 5 minute la hotel. Suntem intregi, e cald, avem camera fara fereastra.

Urmatoarele zile au confirmat impresia initiala. Saigon e mai calm (relativ), cosmopolit si bogat decat Hanoi. Am mancat bun, curat si ieftin, am ascultat jazz la preturi relativ occidentale, am vizitat templul Cao Dai (o religie noua care il venereaza pe Victor Hugo ca sfant, alaturi de Budha, Confuscius,  Isus si se vede ca unificatoare a tuturor religiilor), tunele Cu Chi (si propaganda asociata), ne-am plimbat de ni s-au dezlipit talpile) si acum ne pregatim sa plecam in delta Mekongului. Raman cu impresia a unui sud al vietnamului mult mai bogat si cosmopolit. Saigon mi-a placut mult, are un mic aer de New York.

In hamac pe marginea apei dupa o dimineata de plimbare prin Mekong cu zambet larg pe buze. Peisaje frumoase, oameni prietenosi,ghid simpatic. Am facut si ice noodles de mana. Acum hamac inainte de masa cu oamenii la care stam. S-a meritat si mai tare trezitul la 6h30 astazi.

Je sais je sais ca fait bizarre de demander des grasse matinees mais bizarrement pas moyen de se reveiller a des heures raisonables. Entre 4 h du matin et 7h30, plus tot que pour aller travailler :-(.
Entre temps on a vu interstellar ce soir, on s’est encore baladé jusqu’a tard et demain reveil a 6h encore. Quelques photos d’hier, tour a cao dai et cu chi tunnels.
Conclusion, ho chi minh city est plus grand, plus propre, plus calme que Hanoi et plus riche. Pas le meme charme mais pas sans charme non plus.

Hoi An 4 zile. De cand am coborat mai spre sud vremea nu prea mai tine cu noi pentru ca in sud e sezon ploios inca. Asta nu ii strica foarte mult sarmul orasului, mic dar simpatic. Orasul vechi e plin de temple, de croitori pe masura ( de care am profitat amandoi un pic ), de ateliere de facut genti, pantofi sau broderii de mana, etc.
In afara orasului, My Son o veche asezare champa care a fost bombardata si ea dar mai raman suficiente ruine cat Mihai sa se trezeasca (iar) la ora 4 dimineata ca sa o vada linistit fara prea multa lume in jur.
Astazi, curs de gatit. Facut de piata sub ploaie, mers pe o insula si gatit si mancat vreo 4 feluri de mancare vietnamieze. Si suc de fructul pasiunii cat cuprinde. Ceva socializare in plus si totul a fost perfect.
Maine, trezire iar de dimineata sa luam avionul spre Ho Chi Minh.