Saigon

Ne pregatisem mental pentru o tornada. Ni se spusese ca Ho Chi Min City(Saigon de acum) este un fel de Hanoi la cub, trafic mai infricosator, mancare si locuri de mancare mai insalubre, oameni mai inghesuiti.

Am ajuns la aeroport dupa 1 ora de zbor de la Da Nang. Zborul, o alta aventura. Dupa decolare, Cristina isi scoate telefonul. Panicata, vecina din stanga mai sa i-l smulga din mâna facandui semn ca nu are voie. Panica mare. In fata vecinului din dreapta un pusti decide sa isi incline scaunul. Vecinul nu e de acord si peste scaun ii ‘explica’ acestuia dorintele lui.

Aterizare, aeroport, autobuz spre centru. Spre deosebire de Hanoi periferia aeroportului pare moderna, curata. Nici o gaina sau vreun catel. Traficul aglomerat dar nimic deosebit fata de Hanoi. Eu care am suferit de haosul de la hanoi incep sa ma relaxez. Autobuzul,  deja plin ochi, ajunge la Ben Thanh market si al lui cunoscut sens giratoriu. Il traversam ca doi adevarati profesioniști. Experiența de Hanoi se vede. Ajungem in 5 minute la hotel. Suntem intregi, e cald, avem camera fara fereastra.

Urmatoarele zile au confirmat impresia initiala. Saigon e mai calm (relativ), cosmopolit si bogat decat Hanoi. Am mancat bun, curat si ieftin, am ascultat jazz la preturi relativ occidentale, am vizitat templul Cao Dai (o religie noua care il venereaza pe Victor Hugo ca sfant, alaturi de Budha, Confuscius,  Isus si se vede ca unificatoare a tuturor religiilor), tunele Cu Chi (si propaganda asociata), ne-am plimbat de ni s-au dezlipit talpile) si acum ne pregatim sa plecam in delta Mekongului. Raman cu impresia a unui sud al vietnamului mult mai bogat si cosmopolit. Saigon mi-a placut mult, are un mic aer de New York.